nimeni nu stia de unde vine.
unde se duce.
delatfel se stie ca raspunsurile la intrebari nu mai erau de cand cu povestea cu Templul.
ea vindea papuci.
din cei mai obisnuiti. ata pentru noi cat si pentru ei ca papuci.
erau niste papuci cu o destinatie aparte.
ei duceau la moarte.
nu aveau o anume infatisare papucii acestei femei.
odata ce-i cumparai si-i puneai in picioare, deveneau papucii pe care ti i-ai dorit.
lumea zice ca erau papuci ramasi de la parasirea Templului.
ei erau dati calatorilor spre a fi dusi catre noile inceputuri.
un nou inceput era un nou drum.
un nou drum se facea cu noi papuci.
se mai facea si cu alte lucruri. sau sentimente. sau juraminte. sau ganduri.
dar si cu noi papuci.
acum, ca inceputurile nu mai erau, acum cand lucrurile pareau a fi astfel dintotdeauna, nu mai puteau sa duca decat catre moarte.
o sa ziceti imediat cu o voce foarte zgomotoasa si sigura:
” cum se poate sa existe o femeie care sa poata sa vanda asa ceva? auzi domnule, papuci care duc la moarte!”
” nici noi nu am mai auzit despre asa ceva” ziceau ceilalti calatori
” si de fapt cine ar cumpara de la femeia aceasta ceva? „, intrebau unii care voiau sa para mai intelepti
un calator mai tanar, care asculta toate aceste lucruri, zise ca pentru sine:
” a vazut-o cineva vreodata pe aceasta femeie?”
” nu stii ca nu exista raspunsuri la intrebari”, se auzira glasuri
” ahaa, asa este” se scuza acesta si se dadu putin mai in spate pentru a face loc altora care treceau pe acolo.
” dar daca nu stim cum arata aceasta femeie”, insista un alt calator, ” de unde vom sti cand cumparam un papuc de la cineva, ca nu am cumparat tocmai de la aceasta ?”
” poate a vazut cineva cum arata papucii aceia?” intreaba un altul
celalti nici macar nu se mai obosira sa-l apostrofeze
” eu am vazut foarte multi oameni morti”
acesta din urma atrase atentia pentru o clipa calatorilor din preajma
” si?” continuara ei in cor abia stapanindu-si zambetele.
” acum ne vei spune cum aratau pantofii lor?’
” unii erau desculti, altii aveau intr-adevar pantofi, toate formele si toate culorile. si in plus nu-i puteam intreba de unde-i cumparasera. erau deja morti”
” da, da, da”, zise dand din cap, cu o voce joasa un alt calator plin de praf care nu zambise alaturi de ceilalti la ceea ce se povestea,” erau deja morti.
si daca-i intrebai pe aceia ti-ar fi dat raspunsul acesta: acestia sunt pantofii cu care suntem incaltati dupa moarte”
toata lumea il urmarea pe calatorul ce rostise aceste cuvinte ce parca semanau cu un raspuns.
si parca raspunsurile nu mai existau de mult.
” insa tu nu i-ai putut intreba, deci ei nu ti-au putut raspunde. acesta nu este un raspuns”
dar aceasta poate sa fie o intrebare pe care vi-o puteti pune fiecare de cate ori cumparati papuci:
” oare acest vanzator este acela?”
” oare acesti papuci care vor deveni prietenii mei pe niste drumuri de azi incolo, sunt dintr-aceia care duc la moarte?”
nimeni nu poate raspunde.
” mai am o intrebare pentru voi”, mai zise acela
” PAPUCII PE CARE-I PURTATI? DAR PANTOFII?
DAR CELELALTE INCALTARI? OARE UNDE VA VOR DUCE?’
calatorii se scuturara la gandul ca poate……. cine stie.
cine poate sti.
rassvan 