si copilul crestea. nimeni nu banuia e avea sa aduca acest copil in viata tribului. nici macar preotul. care devenise mai batran, incepuse putin cate putin sa se indoaie sub greutatile vietii .
femeile cresteau copilul, in aparenta uitand de episodul petrecut la venirea sa pe lume.
ii pusesera un nume pe care-l mai avusesera ai lor inainte: ANNA. in limba lor se talmacea ca cel venit de unde a venit primul. desigur copilul era prea mic sa stie acest lucru.
cand a venit vremea si din neamul lui s-au mai stins, a mers cu cei din familia sa acolo unde erau cei care plecasera, sa duca pe cel care plecase acuma.
intr-o zi, afara fiind foarte cald, copilul, care sa fi avut deja vreo noua ani, se apropie de locul unde batranul preot isi facea ritualul. se apropie usor de casa unde erau gazduiti cei care plecasera dintre cei vii si se uita de departe la batran.
preotul simtindu-l mai mult decat vazandu-l caci venea din spate, il zise scurt:
-ce cauti?
-am venit sa te vad, zise copilul usor stanjenit.
-bine ai facut, vino mai aproape, zise batranul recunoscand vocea lui ANNA
– de ce ai venit?
-am un gand si vreau sa ti-l spun
-pai copii nu prea au ce vorbi cu mine, zise batranul parca vrand a zgandari vorba de la cel mic
-da, da, asa-i zise copilul si se opri ….
-ei haide, zi ce ai dezis, inisista batranul.
– am visat ceva si vreau ca tu sa-mi talmacesti
– ce indrazneala, gandi batranul, insa nu zise nimic
– am visat ca trebuia sa vin la tine si sa te rog sa ma lasi sa fac ceva pentru tine
batranul se uita atent la el si intreba iar:
-tu pentru mine?
-da, am sa iau niste pietre dintre acelea pe care le ai aici langa locul unde sunt cei care au plecat, si am sa fac ceva cu ele. dupa care te voi chema sa vezi ce am facut.
-cand incepi?, intreba batranul
-pai indata, daca imi dai voie. nu vreau sa vezi ce fac pana nu te chem eu. nimeni nu vreau sa vada.
-bine, zise batranul. si cum vei face?
-pai cand voi simti, voi veni aici si voi face ceea ce trebuie sa fac.
pleca baiatul si lasa pe batran gandind” oare ce va face?”
…. trecu timpul. baiatul venea la batran, acesta ii ingaduia printr-un gest sa-si vada de treaba si se apuca de ale lui.
batea cu un fel de ciocan in piatra, daltuind in piatra, el stia ce.
parintii sai nu-l intrebasera decat prima data, ce facea acolo, insa cand le spusese ca batranul preot ii spusese sa nu le spuna, mintindu-i, acestia se lamurira ca nu aveau sa stie inainte de vreme.
cam trei ani lucra baiatul la pietrele sale. se facuse de-acuma un baietandru de toata isprava. piatra cu care se lupta il daltuise mai mult decat pe cei de varsta sa. cateodata mai vorbea cu batranul una alta, insa stia de la ai lui ca preotul este foarte putin vorbaret si ca nu e bine sa-l superi.
in tot acest timp fusese martor cateodata la ritualul zilnic de dimineata, zabovind cu lucratul pana ce preotul termina ritualul. tocmai de aia ajunsese sa cunoasca cuvintele zise de acesta. cateodata se amuza ingaimand incet pe batran.
odata se pomenise ca ridicase glasul, simtind din partea batranului un fel de privire de gheata, desi batranul nu intrerupsese ritualul.
altadata se zorea sa ajunga tocmai la rasaritul soarelui, tocmai pentru a participa la acest ritual.
usor usor se apropia de ceea ce facea batranul acolo.
ai lui ii spuneau in gluma ucenicul celor plecati, lucru care la inceput il necajise. dupa care se obisnuise. acum era mandru cand ii mai ziceau asa. insa ei nu trebuiau sa vada asta.
iar batranului nu-i spusese de porecla sa.
… dupa ce temina ritualul, batranul se intoarse brusc catre Anna, cu o privire intrebatoare in ochi
-ei? esti gata?
– a venit sa te iau sa-ti arat ce am facut.
se dusera impreuna , mergand incet, facand ca drumul de cativa metri sa para mai lung.
dupa zidul care adapostea lumea tacuta a celor plecati, baiatul daltuise in piatra, niste figuri. care aveau fiecare pe ele semnele celor care nu mai erau, daltuite pe fruntea fiecaruia. era cate unul pentru fiecare familie.
la baza fiecarei statui astfel alcatuite se mai afla un semn, acelasi la toti.
si in mijlocul cercului facut de aceste statui era una mai mare ca acestia, care avea pe frunte semnul care era pe soclul fiecaruia dintre ceilalti. aceasta statuie insa nu era un barbat. era o femeie.
batranul ramase uimit de ceea ce vazu si nu se putu stapani sa intrebe:
-cum ai facut acestea si ce inseamna ele?
-acestea le-am visat ca fiind cei plecati dintre noi care sunt fiecare din familia sa.
ei mi-au spus in vis ca acolo unde sunt acuma, sunt toti de un neam, care are acest semn.
si ca acel neam are o mama. atunci cand au plecat de aici, au simtit ca si cand s-ar fi nascut inca o data. din aceeasi mama toti.
aceasta este ceea ce vezi.
… batranul cugeta la cele spuse de baiat si zise:
-pe seara vreau ca fiecare familie sa-si trimeata cel mai bun vanator aici. sa-i anunti sa vina si tu sa vii cu ei.
pleca baiatul si merse pe la fiecare.
-de ce ne-a chemat batranul? intreba fiecare
-veti vedea diseara, inainte de apusul soarelui. sa fiti acolo negresit.
cand incepuse sa coboare soarele, toti erau la locul unde fusesera chemati.
batranul zise scurt:
-sunteti cu totii? . sa mergem
ii lua si merse cu ei catre locul unde se aflau cele facute de baiat.
– baiatul acesta a facut aceasta. cei plecati au facut prin el, inca de la nasterea sa, ca acest lucru sa fie asa cum il vedeti aici.
vom face un loc unde aceste statui sa fie asezate si acolo voi vorbi cu ei.
fiecare sa aduceti cate o piatra din casele voastre, sa incepem a construi.
-ce este femeia aceea dintre ei? intreba unul
-este mama care-i naste atunci cand pleaca de aici.
este si mama noastra. dincolo nu exista un tata.
– si cu cei care sunt acuma in locul unde i-am pus?
-aceia vor fi ingropati in pamant. intr-un loc special, unde-i vom duce de acum incolo. semnele fiecarei familii vor fi pe mai departe puse pe locul unde vor sta ei in pamant. acestia din piatra sunt reprezentantii fiecarei familii din tribul nostru. si aceasta este mama tribului nostru.
datoria noastra este sa facem acestea. si apoi vom mai vedea.
batranul se intoarse si se departa. stia ca vor vrea sa-l intrebe pe baiat una alta, aa ca-i lasa.
baiatul insa devense asemenea batranului, nu prea mai comunica cu altii. in ultimii ani comunicase mai ales cu pietrele sale , ajunse acum la mare cinste. si mai comunicase si cu cei plecati.
dar aceasta comunicare era fara cuvinte, nu?
…. batranul se duse catre locul unde inca se odihneau cei plecati. pe care maine ii va ingropa in pamantul hotarat pentru ei.
se aseza la sfat cu ei si imediat adormi, parca fusese tras catre o groapa cu somn.
in somn batranii ii spusera ca aceasta era ceea ce ei voiau.
si ca avea sa traiasca pana cand toate acestea se vor face….si sa-l invete bine pe cel mic toate lucrurile. caci acela va fi incepatorul unei noi vieti.
copilul ii va aduce la viata pe ei…..cum?
in alta poveste
rassvan 