ziua si noaptea/ aici si acolo

Cei plecati nu-i mai vorbisera de multa vreme. taceau, parca asteptand ceva. atunci cand ramanea intre ei noaptea, simtea ca un fel de incordare. poate ca prezenta zeitei ii facea sa taca. trecuse vreme indelungata de cand nu se mai auzise glasul lor.

anna se simtea foarte singur. avea o gramada de lucruri de facut.

constructia templului.

lucrul cu cei care stateau pe langa templu.

ritualul din fiecare inceput de zi.

timpul parca se aplatizase in fata lui. nu mai avea nici un fel de obstacol. nu mai avea nici un fel de nou mesaj de dus catre ceilalti.

parea ca se va ocupa toata viata sa, trecuta deja de mult de tinerete, de constructia templului si de ritual. asa cum ii spusese batranul dinaintea sa.

era un om in toata puterea cuvantului. stia foarte multe lucruri despre constructii.

ii invatase pe eilalti cum sa-si construiasca locuintele  lor. ii invatase cum sa-si tina focul in case astfel incat sa nu se stinga noaptea.

apoi pe cei care stateau pe langa el ii invatatse tot ceea ce cunostea el. ritualul. ritualul zilei si ritualul zeitei noptii. caci si acesta il faceau acuma cu totii, vrand parca sa dezlege enigma aceasta care era la fel de neagra ca noaptea in care faceau focul sa lumineze statuia zeitei.

” cand veti trai din semintele astea puse in pamant de mana voastra, atunci veti fi puternici”

mare incercarea asta. o parte dintre barbatii vanatori incepusera sa vaneze, mai bine zis sa prinda din animalele care mancau pasnic pe langa templu, iarba aceea sadita de mana lui anna si a celorlalti apropiati.

femeile culegeau fructe si faceau copii. tribul incepuse sa se inteleaga mai bine cu naki, vecinii lor dati de anna. lucrurile pareau a merge oarecum bine.

si totusi se simtea din ce in ce mai singur.

oare dupa mine cine va veni? se intreba intr-un moment, pe cand arunca noaptea, ca de obicei, paie in focul facut in fata zeitei. paiele aruncate faceau niste scantei care cazand pe fetele zeitei si ale celor plecati, parca ii facea sa se miste, participand la ritual.

oare cum voi sti eu cine este acela? .……se intreba pe sine intrebandu-i in acelasi timp pe cei plecati si pe zeita.

gandind  astfel se trezi vorbind cu cei cativa care il urmasera de o buna bucata de vreme:

-zeita mi-a spus ca atunci cand vom manca din aceste seminte puse in pamant de mana noastra, vom fi puternici…..

-si ai gasit cum se poate face asta? intreba unul.

-nu, ofta anna. insa ma gandesc ca maine poimaine nu mai sunt, si cel care va ramane in urma mea va trebui sa dea un astfel de raspuns. a

sa incat voua, celor care acum sunteti aici cu mine, va trec aceasta profetie.

cel care o va rezolva si va sti cum sa faca zeita sa-si tradeze secretul, va fi urmasul meu…..

– dar esti inca departe de a fi batran, indrazni altul …

-cine poate sti asta. mie nu-mi este dat a intelege aceasta profetie a zeitei.

mie mi-a fost dat sa construiesc templul, si asta voi face.

mi-a fost dat sa aduc o alta populatie aici langa trib, care ne-a dat multe, si am adus-o.

odata cu aceasta populatie, din care faci si tu parte, zise anna intorcand capul catre cel ce vorbise mai devreme, am adus in templu si zeita.

– am facut ritualul ei. insa nu am patruns profetia sa, cea cu aceste seminte…..

-acum inteleg ca asta este pentru cei ce vin dupa mine……

-voi cei care sunteti aici. toti mi-ati urmat sfaturile. m-ati ajutat sa planuiesc si sa construiesc.

am facut impreuna de multe ori ritualul inceputului si apoi pe cel al zeitei.

m-ati ajutat sa punem pe cei plecati in pamant si sa facem chipurile care trebuiau facute…

m-ati ajutat sa pun semintele in pamant si apoi sa le strang….

mai trebuie ca unul dintre voi sa faca ceva fara mine. acela va fi cel ce imi va urma… c

el care va da de capatul profetiei zeitei…..

acum sa mergem la somn, maine este o alta zi, un alt inceput, un alt ritual…….

trei dintre barbati ramasera langa focul care abia mai palpaia.

-oare ce a vrut sa zica anna cu asta?

– vom afla daca-l intrebam mai multe, zise cel de-al doilea

-sau daca intrebam pe cei plecati, zise mai mult ca pentru sine, cel de-al treilea

-asta cu siguranta nu se poate, rapunse primul

-de ce? cred ca daca cei plecati vor pe vreunul dintre noi sa le fie insotitor pe acesta lume. dupa anna, aceluia ii vor vorbi, nu?-

acest lucru ii facu pe ceilalti doi sa taca. se departara usor si se dusera sa se culce.

in somn, anna visa ca cei plecati ii zambeau, parca nu mai erau asa de intunecati precum in vremea din urma. parca fetele lor ii spuneau” bine ai revenit” …..” bine ai revenit”

din spatele figurilor celor plecati parca pe deasupra lor, ochii zeitei il scrutau , incercand a-i da ceva de inteles…..” bine ai gandit, bine ai venit” fu intelesul privirii zeitei.

prima data dupa multa vreme, sufletul lui anna se umplu de un fel de liniste…..

intalnirea

…. – cred ca ar fi bine ca atunci cand ii intalniti, sa nu-i fugariti. si ei la fel ca si noi, cauta mancare, animale. si ei sunt o haita. ca si a voastra.

-poate ca si ei au un trib ca al nostru, zise unul dintre vanatori.

– sigur ca si la ei exista cei care au plecat dintre ei. mortii lor.

– insa ceea ce nu au ei, este ceea ce noi construim acum, anume Templul. locul unde cei plecati se pot intalni cu cei ramasi. locul unde zeita care le da lor nastere este in mijlocul nostru. poate ca asta ei nu stiu sau nu au.

-poate au sulite mai bune ca ale noastre, zise unul

-poate au femei mai frumoase ca ale noastre, zise altul care le starni zambetul celorlalti.-

-da si s-ar putea ca femeile lor sa fie luate de ai nostri, balbai in spate, unul tanar care inca nu avea familia sa. era nerabdator, pare-se…

-deci atunci cand mergeti la vanatoare, haituiti numai animalul, nu si pe ceilalti. aratati-le ca vreti sa ii cunoasteti.

aduceti cu voi pe cativa dintre ei. avem ce le arata.

pe cand vorbeau acestea, in spatele constructiilor se auzira niste zgomote ciudate. imediat se dusera intr-acolo si ceea ce vazura ii facu sa strige:

-aici, veniti repede……..

cativa dintre cei urmariti fara succes la vanatoarea fara rezultat de ieri, ii urmarisera probabil si se apropiasera cat putusera de mult, incercand sa vada ce este acea gramada de pietre inalta, care le aparuse atunci cand se apropiasera de teritoriul tribului lui anna.

fura imediat inconjurati de vanatorii din trib, caci erau toti la intalnirea cu anna. erau putin speriati, caci nu erau pe terenul lor. se avantasera sa spioneze insa fusesera prinsi ca intr-un cleste.

anna veni indata inainte si le facu un semn cu mana sa lase armele in jos, alor lui. acestia, vazandu-se multi, inconjurand pe cei cativa din cealalta haita, care pareau speriati,

il ascultara.

inainta inspre ei si le facu semn sa vorbeasca.

el spuse scurt, aratand spre sine:

-anna

unul dintre ei incepu sa vorbeasca ceva, intr-un limbaj neinteles, parca erau un fel de suieraturi, din care se vedea limpede ca este infricosat ca vor fi omorati, acum ca au fost prinsi asa de aproape de tabara tribului

anna il lasa sa termine ceea ce zicea pe limba lui.

cand termina , facu un semn catre ai lui sa faca un fel de tunel prin care sa-i indrume pe straini catre locul din templu unde erau puse statuile celor plecati, si cea a zeitei.

vanatorii, vadit incurcati de situatie, procedara cum li se spuse. nu mai fusesera niciodata pusi intr-o situatie asemenea. unii cred ca erau la fel de infricosati ca cei veniti. insa erau intre ai lor, asa ca nu aratau ceea ce li se intampla. era un moment unic in viata lor. in istoria lor. si anna se purta foarte stapan pe el. devenind astfel stapanul situatiei. si stapanul celor care se aflau de fata.

ii dusera pe cei cativa straini catre locul lor sacru.

acolo anna si ceilalti vanatori se asezara asa cum faceau la ritualul de inceput al zilei, in pozitii pline de respect, intr-un fel de cerc, avand in mijlocul lor,cercul infatisarilor din piatra, care aveau in mijloc statuia zeitei.

strainii, cand vazura aceasta miscare, nu au facut decat sa se stranga in mijlocul cercului format de statui, in apropierea statuiei zeitei, prosternandu-se la picioarele acesteia si ingaimand iarasi suieraturile lor, de aceasta data impreuna ca la un fel de unison.

anna asculta si intelese ca zeita le era intr-un fel cunoscuta si acolo ei gasisera protectie si siguranta in fata acesteti situatii.

zambi uosr atunci cand ceilalti se uitau catre el inspaimantati, continuand sa ” cante” in limba lor ceva.

zambetul ii facu sa se opreasca si sa se ridice usor si sa vina catre preot.

se apropiara si in acest timp vanatorii ridicara sulitele sa apere pe anna.

el le fau semn ca nu este problema de aparare.

strainii venira incet, cu grija pana aproape de anna.

se aplecara asa cum face un animal in fata sefului haitei, animalului alfa intre ei.

ramasera astfel pana cand anna le zise scurt” anna”

nu intelesera nimic dar efectul fu ca se ridicara incet uitandu-se fix in ochii lui.

era o mare problema: cum sa se inteleaga?

era marea problema alui anna.lasara toate sulitele si celelalte arme pe care le aveau jos. vanatorii le luara imediat sa le studieze.

erau mai ascutite. unul chiar se sperie cand se taie in palma, de la muchia unui fel de pumnal. ei nu aveau pumnale. un fel de bat mic scurt cam cat o palma, cu o piatra neagra stralucitoare, ascutita, lunga cam de doua palme, la capat, prinsa cu ceva fasii din piele de animal.

vanatorii erau deja uimiti de aceste arme. pietrele pe care le ciopleau ei erau galbene ca nisipul.

ale strainilor erau negre.

si apoi sulitele astea foarte scurte, ce faceau oare cu ele, caci nu te puteai apropia de animal la asa o distanta mica. te-ar fi omorat, era prima lectie pe care o invatasera inca de mici, pastrarea distantei.

anna ramase ganditor, scrutandu-i atent pe straini. cum sa vorbeasca cu ei.

trimise pe unul dintre baietii tineri sa aduca apa.

cand strainii vazura apa, ochii le sticlira. anna le dadau apa zicandu-le scurt:

„apa”

baura cu nesat toata apa si le mai adusera inca  data. anna repeta: „apa”

atunci unul dintre ei zise aratand catre preot: „anna”.

iar apoi aratand catre apa: ” apa”

spusese stricat insa cu o voce puternica, astfel incat toti il auzira.

atunci anna intelese ce trebuia sa faca.

strainul dupa ce repeta aratand spre anna:” anna” si iarasi catre apa: „apa” arata inspre el si zise:” naki”

anna arata inspre el si zise:”anna”. apoi catre strain si zise:” naki”

naki isi arata dantura in semn ca intelege si se uita la ceilalti si zise aratand cu mana circular catre ceilalti straini:”naki”

– anna arata cu mana la fel circular catre ai lui si zise scurt: „tribul”

strainul naki facu aunci un lucru extraordinar. aratand cu mana spre anna zise:”anna”, apoi cu mana catre ceilalti vanatori zicand:”tribul”, iar la urma catre ai lui zicand:”naki” si spre el repetand:”naki”

anna fu uimit de intelegerea strainului si inaintand catre el ii arata zeita zicand: „mama”

celalalt ingenunche , mai mult trantaindu-se in praf in fata statuiei zeitei zicand:” mama”

……intalnirea avusese loc. nu mai erau singuri. nici unii nici ceilalti……

atunci cand intalnim un altul, un necunoscut, avem tendinta de a ne striga mai intai numele. apoi neamul. apoi mama.

asa o fi la toti ceilalti? la acestia asa era………

strainii

Ceilalti din trib nu prea erau multumiti cu ceea ce facea anna. luase din forta care sigura puterea haitei, pentru a face ceva ce ei nu prea  intelegeau. desi femeile erau mai mult de partea preotului si a ceea ce el voia sa faca, nu prea aveau multe de zis. unii isi obligasera copii sa invete mestesugul vanatului, sa faca sulite si lame de strapuns animalul.

tinerii se supusesera  fara prea multa convingere insa si fara sa poata riposta. barbatii aveau dreptate.

cei care mai ramasesera, mai putini, continuau lucrarea. si ritualul. baiatul, desi lasat de vechiul preot si numit anna, nu avea in fata barbatilor imaginea pe care o avusese batranul sau mentor. nu fusese vanator. nu era asa de dur ca celalalt.

simtise asta din ceea ce se intampla. se dusese sa stea de vorba cu cei plecati, insa pana acum nu aflase nimic de la acestia. isi continua ritualul dimineata de dimineata.

cativa tineri ramasesera langa el…..

……..plecasera la vanatoare, de noaptea asa cum se facea intotdeauna. animalele vanau si ele noaptea si asa era obiceiul locului. invata de la cei care nu mai erau.

venira dupa cateva zile, fara nimic,  obositi si foarte violenti.

o alta haita se intalnise cu ei, si le luase vanatul inainte. avusese loc o urmarire, insa ceilalti parca disparusera la un moment dat cu totul. nu-i mai vazura dintr-o data si desi ii cautasera aproape doua zile, nu au dat de ei.

era prima data, din ceea ce-si aminteau ei, cand acest lucru se intamplase.

nici nu-i vazusera prea bine pe ceilalti. era noapte, doar ceva focuri se vazusera in departare. asta le atrasese atentia, stiau exact ca erau altii, caci ei erau toti aici.

parca mai mult urmarira vanatoarea celorlalti decat pe a lor proprie.  acest lucru, pe langa ca nu le adusese nimic de mancare, le adusese si multe intrebari:

cine erau ceilalti?

cum vor mai vana ei daca ii vor gasi pe ceilalti?

unde au disparut dintr-odata?

au ajuns la tribul lor . au sta la sfat si au gandit sa-i ceara parerea si lui anna.

– este prea necopt. nu stie ce e aia vanatoare.

-ce ne-ar putea spune el?

– el nu, dar poate cei plecati ne vor spune prin el. sa vedem ce este. trebuie sa intelegem ce a fost si ce va fi inainte, zise cel care era seful haitei, un vanator puternic, insa nu prea respectat de ceilalti. nu avea o familie prea mare, si asta era semn de nerespect.

ajunsera in toiul noptii la anna. acesta dormea .

ii auzi si se trezi

– ce este, intreba putin uimit, mai ales cand vazu cine il viziteaza. stia ce se intamplase, insa nu vorbise despre asta cu vreun vanator. asteptase sa vina ei la el.

-am venit la tine sa ne spui cum sa facem. nu am vanat nimic si am vazut alti vanatori care au vanat. i-am urmarit si parca dintr-o data i-am pierdut. i-am cautat si nu i-am mai gasit.

-stati pana dimineata. vom face azi ritualul impreuna.

– nu stim ce este asta si in plus avem alte treburi.

-atunci cand ati venit ati lasat celelalte treburi, caci aceasta este cea mai mare a voastra . ramanteti am zis, si vom afla ce si cum

– pai cum vom afla? intreba un tinerel care nu venise niciodata la templu sa ajute.

– animalul care face zgomot cand vrea sa prinda o prada nu o va prinde. taceti si poate veti prinde ceva, tuna vocea lui anna. parca vorbise batranul. cei mai in varsta dintre vanatori, parca auzind vocea batranului, impusera tacerea si respectul.

-vom sta, a mai zis conducatorul haitei. poate aflam ……

-pana atunci sa-mi povestiti voi ce a fost, cum a fost…..