celor ce nu au, li se va lua

strainii venisera si se asezasera la spatele templului, acolo unde le permisese anna . invatasera cateva cuvinte de la membrii tribului. formasera o haita impreuna cu acestia si acum vanau mai bine si mai mult.

aveau arme facute din pietrele cele negre, mult mai rezistente. o parte dintre femeile acestora se dusesera catre vanatorii din trib.

mai ales cele tinere, care inca nu aveau barbati ai lor. barbatii noi veniti trebuira sa dea baieti pentru lucrul pe mai departe la templu. pentru zeita lor, normal.

vanatorii cei nou veniti ii invatasera pe cei ai tribului, un lucru fascinant pentru acestia:

inainte de a vana, observau turmele asupra carora doreau sa se napusteasca, sa vada care sunt femei si care masculi. cei noi ii invatasera pe cei vechi ca e mai bine sa ocoleasca sa prinda femele, ci mai degraba masculii. pentru ca asa turmele vor avea mai multi tineri, nou nascuti, care vor face turmele sa fie mai greoaie, mai expuse la un atac. si ca trebuie sa apere turmele din care se hraneau, de alti pradatori. caci concurenta era mare, erau multi pradatori animali care se hraneau din aceleasi turme.

uneori se hraneau si din vanatori. aceasta era mai rar, dar era un pericol.

femeile cele nou venite , le invatasera pe cele din trib cum si cand sa culeaga anumite fructe pe care acestea nu le culegeau. au mers in paduri si s-au uitat la ce mananca animalele si invatand, au cules si ele. le-au invatat sa usuce acele fructe si sa le pastreze ca provizii pentru cand nu aveau succes la vanatoare.

astfel au mai trecut inca cativa ani, poate zece, din viata acelora.

anna facuse  o alegere buna lasandu-i sa stea acolo. adusesera cu ei multe lucruri de folos. arme, fructe, barbati, femei.

totul pentru ca zeita lor sa aiba un loc , alaturi de alte zeite si pietre cioplite care intruchipau stramosii tribului.

batranul care il acceptase pe anna inaintea tuturor, aratandu-i totodata ca este un fel de preot si el, al haitei lui, fu luat la templu de anna.

el invatase cel mai bine limba si putea comunica atunci cand erau conflicte. care nu erau putine. mai ales pe femei.

cei doi invatasera ca armonia dintre ei ducea la controlul derapajelor dintre cele doua populatii.

savarseau acuma in fiecare dimineata ritualul. anna invatase pe baietii adusi la contructia templului, sa faca planuri, masurari , cioplirea si potrivirea pietrelor in ziduri.

ziduri care acuma cresteau mai repede.

pietrele erau aduse de mai departe. erau aduse de naki. cei care invatasera sa condstruiasca, sa faramiteze piatra aia galbena, sfaramicioasa, cu nisip si apa, intr-un anume fel, care apoi pusa intre pietrele cele mari, le faceua sa para ca o piatra singura.

invatasera sa construiasca.

unul dintre ei ii ceru batranului sa ii lase sa-si construiasca si pentru ei, astfel de incinte in care sa-si tina familiile.

tribul nu avea decat un fel de ziduri, cu niste barne din lemn, acoperite cu diverse plante, care sa le fie de locasuri. batranul se sfatui cu anna care ii lasa sa vada ce le trece prin minte.

acestia se apucara sa faca ceea ce gandeau. ridicara ziduri, pusera pari de lemn peste

acestia si facura un fel de tesatura impregnata cu pamant care sa-i adaposteasca. aceasta structura tinea mult mai bine impotriva caldurii de peste zi.

tot ei facusera in incinta, ca un fel de gropi in cel mai intunecat colt, in care tineau diversele provizii pe care le aveau. astfel se tineau mai bine.

anna vazu acesta si se minuna, insa ii lua pe ai sai din trib sa le arate.

incepuse constructia orasului.

templul era in continuare foarte mare, nu se terminase de construit. arata ca un labirint de coridoare pe care trebuia sa le parcurgi in vederea participarii la ritual. parca voia sa puna cat mai mult spatiu si cat mai intortocheat,  intre cei care ar ajunge acolo, si lucul unde se petrecea minunea inceputului de fiecare zi.

erau sali facute in care erau puse statuile stramosilor. era o sala mare in care era pusa statuia zeitei tribului, langa zeita celor din partea naki.

in spatele templului insa se face adevarata schimbare; aparea orasul.

la un moment dat, alcatuirea celor de la naki era asa de avansata, avand strazi intre colobele dreptunghiulare din pamant, care aveau fiecare cate o despartitura pentru usa si una mica pentru circulatia aerului, toate dand in ‘strazile ‘ lasate de naki printre case. strazile erau inguste. casele lor erau lipite una de cealalta, astfel incat intregul loc parea un fel de labirint. unii isi facusera casele mai inalte, altii mai joase, insa dinspre templu parea ca sunt ca un spatiu compact.

tribul venise sa vada si incepu sa faca asemenea ca acestia. in fapt nici nu mai erau asa de despartiti, dupa atata vreme. se amestecasera, deja erau copii facuti din vanatorii din tribul lui anna si femeile celor din populatia cealalta.

acestia mai ales aveau un fel de respect din ce in ce mai mare fata de anna. acesta vazu acest lucru si incepu sa gandeasca la acest lucru. de unde oare?

nu-l intreba pe batranul lor, insa incepu sa fie mai atent la ceea ce vorbeau impreuna. cei din tribul lui anna nu invatasera de la ceilalti limba acestora, ceea ce pentru naki era un fel de avantaj. anna insa invatase cel mai mult, datorita discutiilor pe care le avea cu batranul lor preot.

batranul ii invata pe copii din populatia naki, o poveste despre anna. cum acesta fusese ales de zeita lor, cea pe care ei pana atunci o tinusera in locasul ei de lemn si paie, sa-i lase sa stea acolo, langa templu. si sa-si poata pune zeita in templul lucrat si construit de trib, de fapt de anna.

copii intelegeau ca anna era ca un fel de preot pentru amandoua populatiile, intrucat zeita lor, mama lor, il alesese sa fie .

atunci intelese anna ca raspunderea sa catre acestia din urma era la fel de mare ca si catre ai sai.

…. dupa o zi plina de lucru si zgomot, adormi seara in sala in care se facea ritualul. pur si simplu adormise, gandindu-se la planurile de a doua zi.

in vis visa ca este in urmarirea unui animalut mic, care traia in pamant de obicei, isi facea niste galerii lungi, in care nu-l puteai gasi, si care aveau mai multe iesiri, in caz de pericol. acest animal foarte inteligent, facea multi pui. aduna tot timpul tot felul de fructe cazute, coji, seminte si tot felul de alte resturi si le ducea catre galerii. poate pentru a-si hrani puii. nu avea decat un dusman natural. un alt animal care si l

or, oamenilor le facea mare rau\; sarpele.

traiau pe langa ei cateva feluri de serpi,

dintre care unii daca te muscau, te curatai repede.

in cateva minute.

femeile si copii mai ales se intalneau cu ei.

de aici si moartea mai ales a acestora.

serpii erau dusmanii acestor animalute. tot timpul mai putin atunci cand puii cei mici ieseau in afara prima data. atunci mama acestora care iesea cu ei, avea puterea sa infrunte sarpele, si chiar sa-l alunge. uneori din aceste lupte sarpele era cel omorat.

un astfel de animal visa anna care mergea in camp, catre un anumit tip de planta. una care nu era cu nimic interesanta pentru ei. nu avea flori, nu avea fructe. era un fel de tija subtire verde care crestea in niste smocuri care aveau in varf niste peri. animalul taia cu dintii aceste tulpini si le cara apoi catre galerii. cat timp anna a visat asta, animalul a carat multe astfel de plante. apoi dupa un timp, din aceste plante, se scuuturau ca niste semnite, pe care puii animalului le manca, inainte de orice altfel de fruct sau alte seminte. asta vazu in vis. se trezi si , dupa ritualul de dimineata, ii povesti batranului ce visase.

-sa facem si noi cum face acel animal, zise batranul

-asa gandeam, insa va trebui sa cautam planta aceea.

-batranii nostri povesteau ceva despre o planta pe care zeita mama noastra le-ar fi dat-o, insa aceasta poveste s-a pierdut. poate ca acum o vom regasi.

-ce spunea povestea vpoastre? intreba anna

– se povestea ca mama nostra le-a dat celor dintai dintre ai nostri, cateva tije din aceasta planta, spunandu-le ca atunci cand vor folosi acest dar de la ea, vor stapani pamantul cu totul. si nu vor mai fi mancati de animale. si nu vor mai fi putini.

-povesti care le-am uitat pentru ca nu mai stim care este acea planta.

-poate ca visul tau este tot de la mama noastra.

-daca ea vrea ca tu sa regasesti aceasta planta, si sa se adevereasca ceea ce le-a spus celor de demult?

– vom cauta si vom vedea, zise anna.

vom merge amndoi sa facem acest lucru.

– desigur, anna, zise batranul cu mare respect, cu un glas care nu mai semana deloc cu cel marait de acum ani de zile. imbatranise si invatase limba lui anna.

celor ce au, li se va da…..

asteptau. munceau la pietre. in fiecare dimineata, la rasarit, indeplineau ritualul inceputului. anna impreuna cu cei cativa tineri care decisesera sa ramana langa el.

langa templu.
trecusera cateva zile de la intalnirea cu ceilalti si inca nici un semn. anna era increzator. doar si ceilalti trebuiau sa cantareasca aceasta intalnire si sa ia o hotarare asupra faptului de a reveni sau nu. seara se trasesera catre locul unde vor dormi, obositi de la munca zilei. mai sporovaira cate una alta, revenind intrebarea, daca ceilalti vor mai veni sau nu.

aici anna zicea inflexibil ca aceia vor veni, caci ei nu au un templu. si de aceea vor veni.

-noi avem acest templu, avem acest batrani plecati, facuti din piatra si avem aceasta zeita in mijlocul nostru. ei asta nu au. nu vor veni dupa femeile noastre. acestea se pot gasi si aiurea. nu vor veni dupa haita noastra. parea ca au arme mai bune.

adormira usor, unul cate unul, gandind fiecare la maine….

brusc anna se trezi, parca cineva l-ar fi atins in somn cu o mana rece peste fata.

era inca noapte, nu stia exact cat dormise. puse un lemn pe focul ce inca mai avea cateva scantei si il inteti.

iesi si se plimba jur imprejurul templului. in liniste, fara sa-i deranjeze pe ceilalti.

in spate, exact in locul in care-i gasisera intaia data pe ceilalti, erau niste faclii. venisera.

se duse catre ei, oarecum inconstient , caci nu stia cine este. in fata, ca si cum l-ar fi intampinat, era batranul care vorbise cu el prima data. zgomotele incete pe care le facea ceata de straini se curma brusc la o maraitura scurta a acestuia. stateau asemeni unor statui, cu faclii in mana, in spatele batranului sau.

la vederea lui anna, acesta striga scurt catre preot:

-anna

anna striga la randu-i , de data asta cu curajul recunosterii:

-naki

ceilalti veniti cu batranul raspunsera la fel:

-NAKI.

se opri la cativa pasi de batran si atunci vazu ca era insotit de un mare numar de barbati, atat cat putea el sa vada. mai vazu ca in spatele batranului era un fel de lada, o targa de lemn cu pereti, in care cativa barbati duceau ceva.

atunci cand se apropie si mai mult de batran, acesta se dadu la o parte lasandu-i loc lui anna sa treaca in mijlocul lor, catre lada aceea.

barbatii urmara exemplul batranului si-l inconjurara pe anna , lasandu-l in mijloc, cu batranul si lada. adusera tortele mai aproape, sa se poata  vedea mai bine.

batranul incepu sa suiere ceva in limba sa, un fel de cantare, cand mai incet, cand mai tare, miscandu-se oarecum convulsiv in jurul lazii aceleia. anna nu mai vazuse asa ceva. urmarea ca hipnotizat ceea ce se petrecea.

la un moment dat, toti barbatii facuti cerc in jurul batranului si a lazii, care acum il avea si pe el in cadru, incepura sa se agite si sa strige niste sunete scurte ca niste rapaieli de ploaie.

batranul ridica vocea guturala si , ca la un semn, toti cazura in tarana, avand facliile in maini.

atunci batranul se opri se duse catre lada o desfacu si cu gesturi foarte lente, si cantand in imba lui mai departe, scoase din lada, dintre ierburile care erau puse acolo, un obiect pe care anna il recunoscu imediat. era o statuie cam cat un copil mic, a mamei lor. toti barbatii erau cu capetele plecate, facand sunetele care insoteau momentul. batranul ridica statuia in maini, ca si cum ar venera-o, ca si cum ar fi prezentat-o. anna gandi imediat: daca ei cand au venit la noi, au ignorat statuile celor plecati dintre ai nostri, dar s-au plecat imediat la statuia zeitei, inseamna ca asta este mama lor. si atunci, fara sa stea pe ganduri, se duse catre batran si se apleca cu fata in tarana , in fata batranului care isi tinea zeita in maini.

batranul marai ceva, toata actiunea se opri, toti barbatii isi ridicara fetele catre batran sa vada imaginea.

batranul isi tinea zeita in mana si anna era in tarana, plecat in fata acestei zeite a lor. incepura usor sa se roteasca in juriul acestei scene, ca si cand doreau sa vada din toate unghiurile acest moment. dupa ce dadura un tur complet. batranul striga ceva, ei ramasera fixati  si isi aplecara iarasi capetele in jos. luminaind locul. batranul atunci, reluand maraiturile de mai devreme, incepu sa puna la fel, cu miscari lente, statuia in locul ei, in lada . inchise lada. in acest timp, anna ramasese jos. dupa ce inchise lada, striga tare:
-anna

apoi ceilalti barbati toti strigara tare:

-anna

batranul se duse catre anna si-l ridica catre fata sa. anna castigase. striga la randu-i:

-naki

iar ei la randu-le:

naki.

il lua pe batran si ii arata calea spre templu. acesta marai catre ai lui, care o luara incet, cu torte, pe acea cale, ducand cu ei, lada cu zeita lor.

ajunsera la templu in cativa pasi. ceilalti baieti erau deja treji, se trezisera de zgomot, insa nu se dusesera acolo de unde venea zgomotul.

anna le zise:

– azi vom face ritualul de incepere intr-un mod nou. este intaia data cand strainii vor sta la ritual.

se apropia momentul rasaritului. anna le facu semn strainilor sa se aseze. batranul era inainte. lada statea in spatele sau, inconjurata de barbatii ce aveau facliile in maini. ceilalti facura o structura de cerc in jurul statuii si a batranului, fiind foarte aproape de locul unde anna savarsea, la fel ca toti cei dinaintea sa, ritualul inceputului lumii.

…. se pregati, ii lua pe baieti langa el, si se aseza sa inceapa:

” unde suntem, cine suntem, suntem singuri, unde esti, cine esti, ……”  ritualul continua, in vreme ce razele soarelui strapungand stropii de apa , revarsara o lumina aurie profunda asupra tuturor celor care erau acolo.

ceilalti urmareau aceasta desfasurare cu ochii ficsi. nu miscau.  erau coplesiti de moment. era pentru ei ca o alta vedere. erau parca intr-o alta lume.

in timpul ritualului, anna ii facu semn batranului sa se apropie. acesta isi lasa pe ai lui si se apropie. statu in spatele lui anna, fara sa poata sa scoata un sunet. o miscare. nimic, era tintuit de imaginile vazute si de ceea ce face anna.

… dupa ritual, anna se intoarse catre ceilalti zicandu-le scurt:

-naki.

il lua la randul sau pe batranul care era cazut in tarana si-l ridica usor. il duse la lada zeitei lor si-i arata sa o scoata. ceilalti se uitau la batran. acesta incepu sa maraie ceva si iarasi isi luara locul in jurul lazii, plecandu-si privirea.

batranul scoase zeita din lada si o ridica catre cer. anna ii facu semn sa intre cu zeita in templu.

ceilalti vedeau acuma imaginea cu batranul care intra cu zeita lor, cu mama lor, in interiorul templului. cu anna.

batranul mormaia ceva, ceilalti intrara dupa el. anna ii arata sa puna zeila langa zeita lor. in locul central din templu. batranul aseza zeita in locul aratat. imediat ceilalti se adunara in jurul statuii si incepura sa se roteasca, la fel, parca ar fi vrut sa priveasca din toate partile momentul.

ademeniti de zgomot, cativa barbati si cateva femei din trib venira catre templu, ramanand la o oarecare distanta de locul unde se petreceau cele aratate. dupa ce batranul puse zeita la locul atarat de anna, langa zeita lor, ceilalti iesira cu batranul impreuna din templu, asezandu-se in spatele lui. anna se duse catre batran si ii zise aratand cu mana catre soare apune:

-anna… tribul.

iar apoi aratand cu mana catre soare rasare zise:

-naki

batranul le zise celorlalti ceva in limba los la care acestia toti strigara impreuna: anna.

ceremonia se terminase. anna avea in templu zeita mama a celorlalti, aceia aveau un templu pentru zeita lor, nu mai trebuiau sa o care dupa ei in acest mod. mai mult anna le indicase locul unde puteau sa se aseze. la soare rasare. anna devenise astazi si preotul lor. impreuna cu batranul, care ducandu-si cel mai de pret lucru, statuia zeitei lor, in templul lui anna, ii recunoscuse acestuia intaietatea.

vanatorii tribului si femeile, vazand aceasta ramasera incermeniti. anna adusese strainii langa ei. ce va insemna asta?

cativa barbati dintre ceilalti, vazand vanatorii tribului, se dusera catre ei, carand ceva in maini. vanatorii luara pozitia de lupta, insa vazandu-i neinarmati, se mai linistira. cand ajunsera langa trib, aratara ce le-au adus.

niste pietre mari, negre. erau pietrele din care ei faceau lamele lor dure. cativa se asezara jos si se apucara sa lucreze aceste pietre, cioplindu-le astfel incat sa scoata  lamele. vanatorii venira mai aproape. ceilalti maraiau intr-un fel, ca si cum le-ar fi aratat tehnica. usor usor, se asezara ca sa vada mai bine. la un moment dat, un vanator din trib intinse mana catre o piatra din cele negre, sa incerce.

un vanator de-al lor ii dadu piatra si se apuca sa lucreze. era mult mai greu ca pietrele lor, dar ciopleau la fel. piatra lui galbena se sfarama la ciocnirea cu cea neagra. atunci vanatorul celalalt ii intinse pumnalul sau, cu piatra neagra si ii arata cum sa ciopleasca, folosind piatra dura. se intelesera si se apucara sa ciopleasca.  cand muchia neagra a smuls din piarta o parte, care avea muchie, vanatorul din trib a  aratat-o celorlalti strigand de victorie.

asa merge viata inainte. tribului i s-a dat un zeu si o piatra neagra, dura, numai buna de facut sulite si cutite. i s-a dat pumnalul ca forma de atacare a animalelor la mica distanta. i s-a dat o intreaga populatie.

tribul, prin anna, a dat un semn de aplecare in fata xmamei lor.

a dat un loc in templul care ramanea al tribului. a dat un loc la soare rasare, care nu era al tribului, era gol.

ceilalti au apreciat toate acestea, pentru ca acum , mama lor, avea cinstea care i se cuvenea.

cei care aveau templul, pamantul si ritualul, au primit.

cei care avea zeita din lada, piatra neagra au dat. si au primit si ei, asa se zice. oare?…….
 

mama noastra/ mama lor

…….anna isi dadu seama ca acesta este un nou inceput. este inceputul vietii langa cei noi. caci stia ca vanatorii veniti acum, vazandu-le organizarea, vor veni mai aproape.

asa cum  un calator noaptea se opreste langa un foc, chiar facut de altii, care poate vorbesc o limba de neinteles pentru el. un zambet si un gest ii va lamuri pe cei care stau langa foc despre aceasta intentie. si tot printr-un gest acestia ii vor face semn sa se apropie langa focul lor.

vanatorii care mai ramasesera se uitau cu atentie la armele acestora. cel care repetase dupa anna cele cateva cuvinte, vazand interesul pentru aceste arme, lua una din mainile unia dintre ai lui, si i-o dadu lui anna.

de tot. anna o dadu celui care conducea haita aratand astfel dorinta sa: aceea ca strainii sa fie tolerati.

vanatorii tribului intelesera acest gest al celorlalti, naki.

cel care-i dadu pumnalul cel facut din piatra neagra lui anna, ii facu un semn cum ca ei ar pleca.

scurt, cu capul. ai lui intelesera imedia, din doua trei mormaieli ale aceluia, ceea ce vor face.

se indepartara usor, grupandu-se ca pentru plecare.

vanatorii il intrebara pe anna daca sa-i urmareasca

-de ce? daca au venit pana aici, au vazut ce suntem noi, cum suntem si cati suntem. au vazut templul. ii vom astepta aici. daca vor veni vom intelege ca sunt gata sa stea langa noi.

anna avea o problema mare; nu rezolvase in tribul sau problema cu vanatorii, privitoare la constructia templului. trebuia sa continuie dar nu avea sprijinul tuturor. avea nevoie de forta de munca.

o va lua de la noii veniti. dar ce vor vrea acestia in schimb? sau poate ca nu vor vrea nimic. se gandi si se duse la locul  celor plecati, hotarat sa nu paraseasca adunarea acestora, fara un sfat de la ei.

se facu seara, adormi langa statuile facute de mainile sale. dimineata facu ritualul inceputului. fusese singur azi. nu stiu de ce, insa de mult nu mai era singur la acest moment.

intelese ca ceea ce el facuse cu strainii era acum moment de rascruce pentru tribul sau.

intelese ca vanatorii, obisnuiti doar sa haituiasca si nicidecum sa gandeasca, voiau doar sa-i omoare pe cei straini, poate crutandu-le femeile, care ar fi ajuns la ei.

asa se mai petrecuse inainte vreme. povestile se spuneau inca.

daca s-ar fi intalnit la vanatoare, probabil ca asa s-ar fi intamplat.

insa acum nu se mai putea face asta. anna isi spusese cuvantul si odata cu el preotul batran si cei plecati.

chiar daca nu le convenea aceasta treaba.

pana acum, tot ceea ce se facuse la templu fusese fara prea mare impact in viata lor de familie si haita. cei plecati nu puteau participa la vanatoare, dar nici nu mancau.

preotii dinaintea batranului vanator si acum a lui anna, nu se prea amestecasera in treburile tribului.

cel dinaintea lui anna, batranul vanator, fusese primul care il cautase pe anna inca din momentul nasterii.

cei plecati nu fusesera mutati din locurile unde erau pusi, niciodata pana la preotul batran.

anna ii facuse din piatra. mai pusese in mijlocul lor si o zeita, de care ei nu intelegeau mare lucru.

dar nici nu ii afectase. vanatoarea mergea, viata la fel, copii se nasteau, altii plecau, mergeau la vanatoare, femeile mai culegeau fructe pentru a manca atunci cand se intorceau fara prea mult succes de la vanatoare.

batranul preot incepuse sa construiasca templul.

ei nu intelegeau, insa nu ii deranja. crestea templul langa ei, cum creste un copac dintr-o samanta aruncata la intamplare de vant, prin spatele casei.

adunasera pietre pentru aceasta.

constructia incepuse sa prinda contur. atunci avusese loc prima luare de pozitie fata de risipa de resurse pentru constructia templului.

templul nu le dadea de mancare. la el, copii lor trebuiau sa munceasca, fara sa participe la vanatoare. dar mancau ceea ce aduceau ei.

dezechilibrul ii facu sa-si puna copii la lupta in haita pentru hrana.

si dintr-o data aparura acesti straini. pe care-i pierdusera fara urma dupa o scurta urmarire.

care avusesera curajul sa vina pana aproape de locurile lor. si nu fusesera simtiti.

anna ii primise si parea sa vrea sa-i aduca langa trib.

foarte greu de patruns atatea lucruri dintr-o data.

strainii aveau arme mai bune ca ei.

daca erau si mai multi?

daca in loc sa-i urmareasca si sa-i ucida ei pe straini, s-ar fi intamplat invers?

acestea si multe alte intrebari ii stransesera pe mambrii tribului la un loc, in ibcercarea de a intelege.

anna ramasese astfel singur.

dupa ce termina ritualul, se duse dupa ei.

il vazura ca vine din departare. parca stransera randurile si mai tare, parca nevrand sa-l primeasca in mijlocul lor.

era o miscare absolut neghioaba. anna simti asta si gandi cum ar trebui sa faca.

– am venit sa inteleg ce este cu voi, zise tare ca sa fie auzit de toata lumea

-nu stim cum sa facem. ai schimbat totul , tu si cel dinaintea ta

– nu trebuia sa-i omoram pe cei pe care tu i-ai primit in templul tau

-cu noi de fata

– NU. tuna anna, si parca iarasi vorbea vanatorul batran prin vocea sa. ceilalti toti se uitara spre el.

in aceste momente parca le revenise inainte imaginea vechiului vanator, cel care multa vreme fusese cel mai puternic dintre ei. si cel mai respectat. si cel care adusese schimbarile.

– strainii care au venit, nu au vanzut din tribul nostru nimic, au vazut doar vanatorii si templul. si pe mine , cel care i-a primit.

un animal care este pradator nu fuge de prada sa.

– nu stim daca sunt mai multi sau mai putini ca voi. nu stim daca sunt mai buni vanatori sau nu ca voi. nu stiu cine ar fi omorat pe cine daca nu ii pierdeati la vanatoare, fara urma.

dar armele lor sunt din alte pietre decat ale noastre. ei ne vor duce la aceste pietre.

au vazut zeita din templul nostru si s-au dus catre ea.

poate ca asta este rostul zeitei din templul nostru. poate ca mama celor plecati dintre ai nostri, este si mama celor plecati dintre ai lor.

mama noastra poate sa fie si mama lor. astfel ceea ce ei au bun vom lua de la ei. si ceea ce avem bun le vom da lor.

doua haite vor vana mai mult ca una singura.

vor fi mai multe femei. si mai multi copii. si mai multi vanatori.

templul va ramane unul, dar vom fi mai multi. asta a fost intotdeauna dorinta tuturor preotilor nostri. sa fim mai multi,.

– vedeti voi, soarele care este sensul ritualului nostru de fiecare zi, este si pentru ei.

apa cu care soarele se imperecheaza in fiecare dimineata este si pentru ei.

vaneaza aceleasi animale ca si noi, deci nu sunt mai prejos din acest punct. inseamna ca au aceeasi mama.

MAMA NOASTRA ESTE SI MAMA LOR.

– de ce nu ne intelegem cu ei, daca sunt la fel ca noi? intreba unul dintre vanatori, dealtfel unul dintre tinerii care deprinsesera de la anna mestesugul taierii pietrei inainte de a se duce cu haita

– aaaa, iata ce va ziceam. ei ne dau noua ce au ei mai bun si noi lor ce avem noi mai bun.

limba noastra, cea prin care ne intelegem, poate ca este ceva bun care-l vom da lor.

altfel totul va fi degeaba. voi cum puteti sa luptati fara sa stabiliti vorrbind, ceea ce faceti.

iata ce le vom da prima data: limba noatra, ca sa ne putem intelege.

apoi vom avea o mama comuna

restul va veni dupa ce ei vor veni aici

fiti pregatiti pentru venirea lor

nu stim inca cine sunt ei

nici ei cine suntem noi

stiu doar ca noi avem un templu, o mama

dupa ce zise acestea, anna se departa mergand catre intalnirea cu cei plecat………….

adormi….. visand, vazu pe batranul preot intors cu spatele la el, facand ritualul de dimineata.

imaginea pe care o vazuse de nenumarate ori.

soarele incepu sa iasa si atunci cand se impreuna cu stropii de apa, facand ca aurul sa straluceasca, impodobind inceputul zilei si al lumii acesteia,

din apa aparu zeita din templu, care avea in maini doua pietre.

una i-o intinse batranului preot, iar pe cealalta o dadu catre cineva care nu se vedea.

toti batranii plecati erau asezati in spatele zeitei, martori tacuti la aceasta aparitie si la ritualul indeplinit de batranul preot…..

se trezi in miezul noptii, scaldat intr-un fel de sudoare . langa el erau doi dintre tinerii care il ajutasera pana nu demult la constructia templului.

-am venit sa ramanem…..

-maine , dupa ritual, incepem lucrarea. si asteptarea.

-asteptarea? se mira unul dintre cei doi

-da. asteptarea strainilor. ei ne vor ajuta sa facem templul.

si ne vor ajuta sa devenim mai puternici. este nevoie de aceasta……..

intalnirea

…. – cred ca ar fi bine ca atunci cand ii intalniti, sa nu-i fugariti. si ei la fel ca si noi, cauta mancare, animale. si ei sunt o haita. ca si a voastra.

-poate ca si ei au un trib ca al nostru, zise unul dintre vanatori.

– sigur ca si la ei exista cei care au plecat dintre ei. mortii lor.

– insa ceea ce nu au ei, este ceea ce noi construim acum, anume Templul. locul unde cei plecati se pot intalni cu cei ramasi. locul unde zeita care le da lor nastere este in mijlocul nostru. poate ca asta ei nu stiu sau nu au.

-poate au sulite mai bune ca ale noastre, zise unul

-poate au femei mai frumoase ca ale noastre, zise altul care le starni zambetul celorlalti.-

-da si s-ar putea ca femeile lor sa fie luate de ai nostri, balbai in spate, unul tanar care inca nu avea familia sa. era nerabdator, pare-se…

-deci atunci cand mergeti la vanatoare, haituiti numai animalul, nu si pe ceilalti. aratati-le ca vreti sa ii cunoasteti.

aduceti cu voi pe cativa dintre ei. avem ce le arata.

pe cand vorbeau acestea, in spatele constructiilor se auzira niste zgomote ciudate. imediat se dusera intr-acolo si ceea ce vazura ii facu sa strige:

-aici, veniti repede……..

cativa dintre cei urmariti fara succes la vanatoarea fara rezultat de ieri, ii urmarisera probabil si se apropiasera cat putusera de mult, incercand sa vada ce este acea gramada de pietre inalta, care le aparuse atunci cand se apropiasera de teritoriul tribului lui anna.

fura imediat inconjurati de vanatorii din trib, caci erau toti la intalnirea cu anna. erau putin speriati, caci nu erau pe terenul lor. se avantasera sa spioneze insa fusesera prinsi ca intr-un cleste.

anna veni indata inainte si le facu un semn cu mana sa lase armele in jos, alor lui. acestia, vazandu-se multi, inconjurand pe cei cativa din cealalta haita, care pareau speriati,

il ascultara.

inainta inspre ei si le facu semn sa vorbeasca.

el spuse scurt, aratand spre sine:

-anna

unul dintre ei incepu sa vorbeasca ceva, intr-un limbaj neinteles, parca erau un fel de suieraturi, din care se vedea limpede ca este infricosat ca vor fi omorati, acum ca au fost prinsi asa de aproape de tabara tribului

anna il lasa sa termine ceea ce zicea pe limba lui.

cand termina , facu un semn catre ai lui sa faca un fel de tunel prin care sa-i indrume pe straini catre locul din templu unde erau puse statuile celor plecati, si cea a zeitei.

vanatorii, vadit incurcati de situatie, procedara cum li se spuse. nu mai fusesera niciodata pusi intr-o situatie asemenea. unii cred ca erau la fel de infricosati ca cei veniti. insa erau intre ai lor, asa ca nu aratau ceea ce li se intampla. era un moment unic in viata lor. in istoria lor. si anna se purta foarte stapan pe el. devenind astfel stapanul situatiei. si stapanul celor care se aflau de fata.

ii dusera pe cei cativa straini catre locul lor sacru.

acolo anna si ceilalti vanatori se asezara asa cum faceau la ritualul de inceput al zilei, in pozitii pline de respect, intr-un fel de cerc, avand in mijlocul lor,cercul infatisarilor din piatra, care aveau in mijloc statuia zeitei.

strainii, cand vazura aceasta miscare, nu au facut decat sa se stranga in mijlocul cercului format de statui, in apropierea statuiei zeitei, prosternandu-se la picioarele acesteia si ingaimand iarasi suieraturile lor, de aceasta data impreuna ca la un fel de unison.

anna asculta si intelese ca zeita le era intr-un fel cunoscuta si acolo ei gasisera protectie si siguranta in fata acesteti situatii.

zambi uosr atunci cand ceilalti se uitau catre el inspaimantati, continuand sa ” cante” in limba lor ceva.

zambetul ii facu sa se opreasca si sa se ridice usor si sa vina catre preot.

se apropiara si in acest timp vanatorii ridicara sulitele sa apere pe anna.

el le fau semn ca nu este problema de aparare.

strainii venira incet, cu grija pana aproape de anna.

se aplecara asa cum face un animal in fata sefului haitei, animalului alfa intre ei.

ramasera astfel pana cand anna le zise scurt” anna”

nu intelesera nimic dar efectul fu ca se ridicara incet uitandu-se fix in ochii lui.

era o mare problema: cum sa se inteleaga?

era marea problema alui anna.lasara toate sulitele si celelalte arme pe care le aveau jos. vanatorii le luara imediat sa le studieze.

erau mai ascutite. unul chiar se sperie cand se taie in palma, de la muchia unui fel de pumnal. ei nu aveau pumnale. un fel de bat mic scurt cam cat o palma, cu o piatra neagra stralucitoare, ascutita, lunga cam de doua palme, la capat, prinsa cu ceva fasii din piele de animal.

vanatorii erau deja uimiti de aceste arme. pietrele pe care le ciopleau ei erau galbene ca nisipul.

ale strainilor erau negre.

si apoi sulitele astea foarte scurte, ce faceau oare cu ele, caci nu te puteai apropia de animal la asa o distanta mica. te-ar fi omorat, era prima lectie pe care o invatasera inca de mici, pastrarea distantei.

anna ramase ganditor, scrutandu-i atent pe straini. cum sa vorbeasca cu ei.

trimise pe unul dintre baietii tineri sa aduca apa.

cand strainii vazura apa, ochii le sticlira. anna le dadau apa zicandu-le scurt:

„apa”

baura cu nesat toata apa si le mai adusera inca  data. anna repeta: „apa”

atunci unul dintre ei zise aratand catre preot: „anna”.

iar apoi aratand catre apa: ” apa”

spusese stricat insa cu o voce puternica, astfel incat toti il auzira.

atunci anna intelese ce trebuia sa faca.

strainul dupa ce repeta aratand spre anna:” anna” si iarasi catre apa: „apa” arata inspre el si zise:” naki”

anna arata inspre el si zise:”anna”. apoi catre strain si zise:” naki”

naki isi arata dantura in semn ca intelege si se uita la ceilalti si zise aratand cu mana circular catre ceilalti straini:”naki”

– anna arata cu mana la fel circular catre ai lui si zise scurt: „tribul”

strainul naki facu aunci un lucru extraordinar. aratand cu mana spre anna zise:”anna”, apoi cu mana catre ceilalti vanatori zicand:”tribul”, iar la urma catre ai lui zicand:”naki” si spre el repetand:”naki”

anna fu uimit de intelegerea strainului si inaintand catre el ii arata zeita zicand: „mama”

celalalt ingenunche , mai mult trantaindu-se in praf in fata statuiei zeitei zicand:” mama”

……intalnirea avusese loc. nu mai erau singuri. nici unii nici ceilalti……

atunci cand intalnim un altul, un necunoscut, avem tendinta de a ne striga mai intai numele. apoi neamul. apoi mama.

asa o fi la toti ceilalti? la acestia asa era………

strainii

Ceilalti din trib nu prea erau multumiti cu ceea ce facea anna. luase din forta care sigura puterea haitei, pentru a face ceva ce ei nu prea  intelegeau. desi femeile erau mai mult de partea preotului si a ceea ce el voia sa faca, nu prea aveau multe de zis. unii isi obligasera copii sa invete mestesugul vanatului, sa faca sulite si lame de strapuns animalul.

tinerii se supusesera  fara prea multa convingere insa si fara sa poata riposta. barbatii aveau dreptate.

cei care mai ramasesera, mai putini, continuau lucrarea. si ritualul. baiatul, desi lasat de vechiul preot si numit anna, nu avea in fata barbatilor imaginea pe care o avusese batranul sau mentor. nu fusese vanator. nu era asa de dur ca celalalt.

simtise asta din ceea ce se intampla. se dusese sa stea de vorba cu cei plecati, insa pana acum nu aflase nimic de la acestia. isi continua ritualul dimineata de dimineata.

cativa tineri ramasesera langa el…..

……..plecasera la vanatoare, de noaptea asa cum se facea intotdeauna. animalele vanau si ele noaptea si asa era obiceiul locului. invata de la cei care nu mai erau.

venira dupa cateva zile, fara nimic,  obositi si foarte violenti.

o alta haita se intalnise cu ei, si le luase vanatul inainte. avusese loc o urmarire, insa ceilalti parca disparusera la un moment dat cu totul. nu-i mai vazura dintr-o data si desi ii cautasera aproape doua zile, nu au dat de ei.

era prima data, din ceea ce-si aminteau ei, cand acest lucru se intamplase.

nici nu-i vazusera prea bine pe ceilalti. era noapte, doar ceva focuri se vazusera in departare. asta le atrasese atentia, stiau exact ca erau altii, caci ei erau toti aici.

parca mai mult urmarira vanatoarea celorlalti decat pe a lor proprie.  acest lucru, pe langa ca nu le adusese nimic de mancare, le adusese si multe intrebari:

cine erau ceilalti?

cum vor mai vana ei daca ii vor gasi pe ceilalti?

unde au disparut dintr-odata?

au ajuns la tribul lor . au sta la sfat si au gandit sa-i ceara parerea si lui anna.

– este prea necopt. nu stie ce e aia vanatoare.

-ce ne-ar putea spune el?

– el nu, dar poate cei plecati ne vor spune prin el. sa vedem ce este. trebuie sa intelegem ce a fost si ce va fi inainte, zise cel care era seful haitei, un vanator puternic, insa nu prea respectat de ceilalti. nu avea o familie prea mare, si asta era semn de nerespect.

ajunsera in toiul noptii la anna. acesta dormea .

ii auzi si se trezi

– ce este, intreba putin uimit, mai ales cand vazu cine il viziteaza. stia ce se intamplase, insa nu vorbise despre asta cu vreun vanator. asteptase sa vina ei la el.

-am venit la tine sa ne spui cum sa facem. nu am vanat nimic si am vazut alti vanatori care au vanat. i-am urmarit si parca dintr-o data i-am pierdut. i-am cautat si nu i-am mai gasit.

-stati pana dimineata. vom face azi ritualul impreuna.

– nu stim ce este asta si in plus avem alte treburi.

-atunci cand ati venit ati lasat celelalte treburi, caci aceasta este cea mai mare a voastra . ramanteti am zis, si vom afla ce si cum

– pai cum vom afla? intreba un tinerel care nu venise niciodata la templu sa ajute.

– animalul care face zgomot cand vrea sa prinda o prada nu o va prinde. taceti si poate veti prinde ceva, tuna vocea lui anna. parca vorbise batranul. cei mai in varsta dintre vanatori, parca auzind vocea batranului, impusera tacerea si respectul.

-vom sta, a mai zis conducatorul haitei. poate aflam ……

-pana atunci sa-mi povestiti voi ce a fost, cum a fost…..

unde suntem? / ce facem?

ceilalti, obositi, adormira unul cate unul in timp ce vorbeau despre ceea ce vor face maine.

Anna ramase ganditor dupa ce toti adormira.

se uita la ei, in lumina palida a restului de la focul ce ii insotise.

Niste baietandri ca el sau mai mici. care din cine stie e motive, il insotisera. care il ajtasera sa aduca pietre pentru templu.

care invatasera de la el cate ceva despre arta punerii pietrelor impreuna. care sa alcatuiasca un sens al pietrelor, numit templu.

Neclar inca pentru el, deci si pentru ei. unii incepusera sa daltuiasca in pietre figuri.

lui i se paru acest lucru folositor pentru templu.

Insa incepu sa-si dea seama despre un fapt care i se paru la fel de mare si greu, nelamurit si necesar, precum misiunea sa de a duce mai departe ritualul, constructia, pe cei plecati.

intui ca este nevoie de multa munca, deci de multi oameni. templul nu se poate face asa simplu, poate se poate visa asa simplu, dar nu face.

trebuia de asemenea, ca ritualul sa continuie fara intrerupere. mai trebuia ca tot tribul sa inteleaga importanta acestuia pentru ei. si pentru copii lor.

incerca sa adoarma. inchise ochii si incerca sa nu se gandeasca la nimic. atunci ii aparu batranul in fata, avand o privire aproape zambitoare. dar ce era langa natran? erau ca intr-o ceata, ceilalti. cei plecati. pe unii, foarte putini ii recunoscu. pe ceilalti nu, dar intelese cine erau.

se apucara in visul sau, sa care pietrele care parca veneau de niciunde, si sa le aseze cu o usurinta nefireasca in ziduri si incaperi care alcatuiau templul..

facura , parca asa de repede cum fugea soarele pe cer, maturand distanta dintre rasarit si apus, templul. atunci anna avu imaginea intreaga a ceea ce se va numi templu. intelese ca ii transmiteau un mesaj.

ii descriau planul templului si sarcina sa cea mai mare; constructia acestuia.

el , un singur om, fusese ales sa faca asta. oare va putea? insa atunci avu intreaga revelatie a acestui vis: batranul preot nu era singur. toti din toate neamurile cele plecate erau cu el. templul era al tuturor, deci il faceau impreuna… adormi………

se trezi, parca abia inchisese ochii. era ora la care se pregatea de ritual. cerul incepuse sa se lumineze usor, lumina abia deschisese orizontul la culoare.

pietrele puse deja in zidurile templului de catre ei pana acum, se zareau ca niste contururi intunecate.

ii trezi pe ceilalti.

se dusera si se asezara acolo unde soarele deja incepea sa imprumute din rosul sau de dimineata, cerurilor.

ceilalti il urmara si se asezara pentru a urmari si inchiea ritualul de incepere al fiecarei zile, imperecherea razelor soarelui cu manunchiul de apa oferit in dar.

odata incheiata desfasurarea minunii, se retrasera pentru a incepe lucrarile zilei.

” am avut azi-noapte un vis” zise anna.

„in el mi-a aparut batranul preot dinaintea mea, impreuna cu toti cel plecati dintre ai nostri. ei au facut templul asa cum va trebui sa-l facem noi”

” ei erau insa toti, nu era numai preotul. templul s-a inaltat prin ei toti. fiecare punea piatra sa acolo unde era planuit. numai asa au incheiat aceasta lucrare”

– asta inseamna ca si noi va trebui sa facem la fel, raspunse unul dintre cei de fata.

– da, insa va trebui sa-i facem pe toti din trib sa inteleaga asta.

– fiecare pe ai sai.

-barbatii vor vedea asta ca pe o slabire a haitei de vanatoare

-asta asa este, dar asta avem de facut.

imaginea a ceea ei construisera pana atunci le dadea sperante.

deja inima templului aproape ca prinsese forma. se apucara incet de treaba. unii carau pietre, altii le potriveau dupa cum fusese gandit, altii taiau pietrele pentru cei care le potriveau.

nu credea anna ca era munca mai frumoasa dect aceasta.

desigur in afara de momentul magic al ritualului de dimineata.

va trebui sa gandeasca cum sa aduca mai multa munca catre aceasta constructie.

multa munca inseamna multi oameni.

multa mancare.

mult zgomot.inseamna viata templului sa fie deodata cu viata lor, a oamenilor.

acest lucru parca il scoase dim impasul in care se afla.

gandi cum sa inceapa sa aduca viata langa templu. pana acum doar preotul statea acolo multa vreme.

ceilalti veneau si plecau, aduceau cate unul de-al lor care plecase dincolo, il lasau si iarasi plecau. oamenii doar veneau acolo ca sa plece.

aceasta trebuia sa se schimbe. desigur, vei spune , este normal ca intr-un anumit loc fie el si unul ca templul, oamenii sa vina si sa plce. sa vina ca sa plece.

 foarte adevarat. insa ia gadeste-te acum la inversarea a cea ce ai spus: revin

OAMENII VIN INTR-UN LOC PENTRU CA ODATA AJUNSI ACOLO SA PLECE.

 VA TREBUI SA PUNEM TERMENII INVERS: OAMENII PLEACA DINTR-UN ALT LOC PENTRU A AJUNGE IN ACESTA.

s-ar putea numi sec schimbare de sistem de referinta. daca ar fi doar aceasta si inca ar fi bine.

 sa reformulez mai subtil paradigma, dand fara sa vreau de paradigma fundamentala a noastra, a tuturor, intrebarea pentru al carei raspuns ne pute da multe lucruri scumpe, intrebarea care se gaseste impreuna cu raspunsul ei, ” ingropata” la suprafata dinlauntrul fiintei noastre:

” ne nastem pentru a muri sau murim pentru a ne naste?”

desigur aceasta intrebare….iarasi asta….mereu asta….. cu toate progeniturile ei. cu viata ei, cum am vorbit alta data.

insa o intrebare asa de mesterit pusa si ascunsa la suprafata noastra, incat stim despre ea doua lucruri clare, fara putinta de tagada:
-este o intrebare care va muri intr-o zi, odata cu lovitura pe care i-o va aplica raspunsul sau.

-este intrebarea care a generat profundul si inegalabilul nostru respect pentru morti si moarte. caci daca cumva ne nastem pentru a muri? nu ar fi acesta sensul nostru atunci?

–dar daca murim pentru a ne naste? nu este moartea un eveniment important de considerat?

si aceasta ntrebare care este la fel de veche ca noi, oamenii, nu este ca o durere mare, nu este ca o mare apasare, nu.

poate fi asemuita cu o mancarime subtire, care insa te face sa te scarpini, dandu-ti iluzia potolirii, cand de fapt ea se regenereaza si se adanceste. si iarasi te scarpini, si poate ca singerezi, insa o clipa ai senzatia ca ai biruit mancarimea. insa nu e asa.

raspunsul la aceasta intrebare zace ingropat in noi.

si in fiecare dimineata o repetam in speranta aflarii raspunsului ei:

” cine esti? de unde esti? cine sunt? de unde sunt? suntem singuri? suntem titi?……..?”

acesta este ritualul inceputului. in el zac toate raspunsurile. in inceput sta raspunsul a toate intrebarile, rostite sau nerostite. acolo trebuie cautat. insa inceputul este in noi. iar noi cautam raspunsurile cateodata aiurea.

templul de fapt asta va arata celor care vor veni . ca raspunsul turor framantarilor si intrebarilor noastre sta in noi insine. in inceput, insa inceputul este al fiecaruia. al nostru…..