cei doi preoti sapau la poalele statuii, groapa ale carei margini fusesera scrijelite de catre omul alb cu batul sau.
statura cu ceilalti la masa, atunci cand veni vremea, si apoi fusera schimbati de acestia.
‘ voi urmeaza sa sapati pe mai departe iar ceilalti vor veni cu mine sa invatam mai departe’ zise anna in timpul mesei
‘ parca a facut o groapa in care va baga pe cineva care pleaca. oare de unde stie el acest lucru? zeita i l-o fi spus si lui? si oare ce va pune in acea groapa?’
‘ in plus fata de ceea ce am fost noi invavati, el a pus iarba in gaura si i-a dat foc. a mai pus apoi niste frunze din planta aia mica cu flori albastre…’
‘nu va mirati ci mai bine intelegeti. el nu poate vorbi insa ne poate auzi. intrebati-l de ce anume face ceea ce face. intelegeti insa ca nu va va putea raspunde cu vorbe. poate anume va face ceva din care sa intelegeti’
‘ sa nu uitati asta. sa nu uitati ca aude tot ceea ce vorbim sau gandim. chiar si acum cand noi stam aici la masa si el sta pe malul apei nemiscat’
ingerul se ridica si se apropie de ei. puse mana sa pe umarul lui anna si zambi aprobator.
ceilalti doi preoti randuiti, se apucara de treaba.
anna merse impreuna cu inna si cu cei doi preoti catre locul unde se facuse mai inainte groapa. si care fusese arsa.
acum arata ca un mic mormant facut pentru oameni, doar ceva mai negru.
inna aseza o piatra in fundul gropii, astfel incat aceasta statea aproape fixa.
ceru printr-un gest catre anna cateva boabe dintr-acelea stranse.
anna ii dadu un pumn de boabe.
inna le puse pe piatra din fundul gropii puse apoi cealalta piatra deasupra si incepu sa ciocaneasca , in acelasi timp rotind piatra pe care o tinea in mana.
mai ceru iarasi seminte. le primi de la anna si fac iarasi acelasi lucru.
ridica piatra.
in fundul micutei gropi se adunase un fel de praf albicios, printre ramasitele boabelor zdrobite intre pietre. lua cu grija tot ceea ce era in groapa si puse intr-o parte. pe niste frunze mari uscate .
relua ciocnirea pietrelor si miscarea acestora cu boabe intre ele. pana cand aduna pe frunzele cele mari, o gramajoara de praf din acela si bucati zdrobite de boabe.
ceru putina apa, din ochi.
cei doi preoti adusera apa. puse putina apa in groapa facuta si incet incet incepu sa aduca deasupra din praful facut adineauri.
se opri, se duse iarari in spatele templului, lua dintre ierbuiri alte parti, le freca intre maini. iesira niste seminte mici, mai inchise la culoare.
le puse si pe acestea in groapa. mai aduga apa, mai adauga faramituri de boabe, mestecand cu palmele exact asa cum facuse cu praful galben al pamantului cand il pusese in groapa.
din aceasta mestecare, rezulta un fel de pasta galbui maronie, care aproape umpluse jumatate de groapa. aduna gramada in mijlocul gropii si o lasa astfel, ducandu-se iarasi catre apa cea mare.
ridica mainile catre soare, aflat acum usor catre asfintit. se arunca in apa si iesi imediat.
imaculat, veni catre groapa facuta, plina cu ceea ce amestecase. gramajoara parca crescuse putin, amintind de forma pe care o luau femeile cand urmau sa aiba un copil.
aduna cateva pietricele mai mici si le puse peste acea gramajoara din fundul gropii.
ceru iarasi in liniste niste paie….
le puse deasupra si sufland peste ele, le aprinse….. urma iarasi tinerea in viata a focului catava vreme. apoi acoperi groapa cu o piatra mai mare gasita pe acolo.
anna si cei doi preoti se uitau la inna fara ca macar sa mai poata gandi…..
soarele se apropia de asfintit….
inna termina treaba si luandu-i pe cei trei, merse catre cei care sapau.
le facu un semn sa opreasca si sa isi spele mainile de praf…….
ii lua pe toti cinci acuma si merse catre locul unde lucrase toata ziua.
desfacu piatra de pe groapa, scoase usor fiecare pietricica pusa acolo stropind cu putina apa.
la urma scoase din pantecele gropii un fel de piatra, asa cum o vedeau cei cinci…
le-o arata. pusera mana pe ea.
era neobisnuit de calda. parea ca acest lucru nu-l deranjeaza pe inna.
pe ei i-ar fi ranit prea marea caldura a acelei pietre.
inna le facu semn sa mearga catre templu, acolo unde erau stramosii si zeita.
ajusera acolo si de deasupra gropii proaspat sapata de ei , rupse piatra cu mainilesale si le-o imparti fiecaruia.
aburii scosi de piatra li se parura puternici. luara bucatile intinse de inna.
ce sa faca acum cu ele?
ingerul se uita la ei cu ochii lui goi, albastri, fara sa-i poata vedea.
ii auzea insa. le pipai fetele fiecaruia, transmitandu-le putin din caldura palmelor sale.
atunci cand a ajuns cu mainile sale la gura lui anna, acesta intelese.
acea bucata de piatra trebuia mancata.
‘ trebuie sa mancam acest lucru’
‘ asemeni templului, care este construit din pietre, si noi ne vom construi astfel.
cum templul mananca pietrele devenind zid, incapere, incinta, miracol, si noi mancand aceste pietre vom deveni la fel’
acum putea sa se duca la cei plecati. zeita isi dezvaluise misterul.
mancara fiecare acea bucata de piatra rupta si impartita de catre inger…. era prima turta mancata de oamneni….
era primul pas facut de inger spre a-si ispasi pedeapsa. si mai era si primul pas spre a se intoarce la judecatorul sau, invingator. alaturi de oameni.
parca incepuse sa intrezareasca in intunericul la care fusese condamnat, un licar de lumina. parca incepea sa zareasca cu ochii fara vedere, ceea ce va fi viitorul sau…..
o alta vedere ii va fi data in locul celei care i-a fost luata.
i-a fost luata vederea oamenilor, a lucrurilor, a celorlalti ingeri, a tuturor.
acum trebuia sa-si formeze propria lume in care vederea va fi asemeni unui arhitect, creatoare de imagini.
nu va mai vedea ce este, ci va vedea ceea ce nu este…… ceea ce va fi…..
oare judecatorul il condamnase sau ……….
ei insa fusesera martorii primei invataturi a ingerului.
prin invatatura ingerul intelese ca-si va ispasi pedeapsa.
invatand sa traiasca ca oamenii, langa ei, cu ei impreuna, invatandu-i ceea ce-i mai ramasese din preaplinul pe care-l lasase la judecata, va deveni iarasi ceea ce a fost. numai ei, aceste fiinte neinsemnate, pe deasupra carora zbuza fara sa-i atinga si fara sa fie vazut, vor putea sa il faca sa zboare din nou……….
< si aceste seminte cand le veti manca facute asa cum trebuie, va vor face pe voi puternici asa cum ninemi altcineva inaintea voastra nu a fost.
si atunci ceilalti vor sti ca trebuie sa vina catre voi sa invete aceste lucruri.
nu veti mai fi nevoiti sa vanati si sa traiti din asta,. pericolelel vor fi mai mici decat voi….>
parca auzea cuvintele zeitei… sau parca auzea cuvintele traduse de batranul naki, acela care-i daduse lui anna, cel mai puternic destin de pe pamant… sau poate doar isi aducea aminte……..
anna intelese ca aceasta va fi ultima data cand va vedea apusul soarelui.
in seara asta el va randui ritualul de noapte la zeita. voia sa fie treaz atunci cand ea il va chema langa ea. cand il va invita sa o insoteasca in locul unde toti ai lui , cei plecati, il asteptau.
amintirea batranului vanator, preotul cu vocea de tunet… i se perinda o clipa prin fata…. ii zambea de dincolo. acesat nu zambise cate traise decat foarte rar.
o alta imagine cu un alt batran care parca statea langa spectacolul rasaritului, urmarind cu ochii sai o naluca imensa, fugi in mare graba…
oamenii care venisera unul cate unul sa-si vada pe cei care-i vor duce inainte…..
este si el parte din aceasta. 
se apropie de ztatuia zeitei….. arunca o mana de paie in focul care mocnea.
scanteile il intampinara cu bucurie. ii jucara in ochii in care parca era o lacrima…. din spate, ingerul strecurandu-se langa el, intinse mana si sterse aceasta lacrima……
zeita il astepta. nu avea de ce sa-i fie frica. era doar langa mama lui…….
rassvan 