…. – cred ca ar fi bine ca atunci cand ii intalniti, sa nu-i fugariti. si ei la fel ca si noi, cauta mancare, animale. si ei sunt o haita. ca si a voastra.
-poate ca si ei au un trib ca al nostru, zise unul dintre vanatori.
– sigur ca si la ei exista cei care au plecat dintre ei. mortii lor.
– insa ceea ce nu au ei, este ceea ce noi construim acum, anume Templul. locul unde cei plecati se pot intalni cu cei ramasi. locul unde zeita care le da lor nastere este in mijlocul nostru. poate ca asta ei nu stiu sau nu au.
-poate au sulite mai bune ca ale noastre, zise unul
-poate au femei mai frumoase ca ale noastre, zise altul care le starni zambetul celorlalti.-
-da si s-ar putea ca femeile lor sa fie luate de ai nostri, balbai in spate, unul tanar care inca nu avea familia sa. era nerabdator, pare-se…
-deci atunci cand mergeti la vanatoare, haituiti numai animalul, nu si pe ceilalti. aratati-le ca vreti sa ii cunoasteti.
aduceti cu voi pe cativa dintre ei. avem ce le arata.
pe cand vorbeau acestea, in spatele constructiilor se auzira niste zgomote ciudate. imediat se dusera intr-acolo si ceea ce vazura ii facu sa strige:
-aici, veniti repede……..
cativa dintre cei urmariti fara succes la vanatoarea fara rezultat de ieri, ii urmarisera probabil si se apropiasera cat putusera de mult, incercand sa vada ce este acea gramada de pietre inalta, care le aparuse atunci cand se apropiasera de teritoriul tribului lui anna.
fura imediat inconjurati de vanatorii din trib, caci erau toti la intalnirea cu anna. erau putin speriati, caci nu erau pe terenul lor. se avantasera sa spioneze insa fusesera prinsi ca intr-un cleste.
anna veni indata inainte si le facu un semn cu mana sa lase armele in jos, alor lui. acestia, vazandu-se multi, inconjurand pe cei cativa din cealalta haita, care pareau speriati,
il ascultara.
inainta inspre ei si le facu semn sa vorbeasca.
el spuse scurt, aratand spre sine:
-anna
unul dintre ei incepu sa vorbeasca ceva, intr-un limbaj neinteles, parca erau un fel de suieraturi, din care se vedea limpede ca este infricosat ca vor fi omorati, acum ca au fost prinsi asa de aproape de tabara tribului
anna il lasa sa termine ceea ce zicea pe limba lui.
cand termina , facu un semn catre ai lui sa faca un fel de tunel prin care sa-i indrume pe straini catre locul din templu unde erau puse statuile celor plecati, si cea a zeitei.
vanatorii, vadit incurcati de situatie, procedara cum li se spuse. nu mai fusesera niciodata pusi intr-o situatie asemenea. unii cred ca erau la fel de infricosati ca cei veniti. insa erau intre ai lor, asa ca nu aratau ceea ce li se intampla. era un moment unic in viata lor. in istoria lor. si anna se purta foarte stapan pe el. devenind astfel stapanul situatiei. si stapanul celor care se aflau de fata.
ii dusera pe cei cativa straini catre locul lor sacru.
acolo anna si ceilalti vanatori se asezara asa cum faceau la ritualul de inceput al zilei, in pozitii pline de respect, intr-un fel de cerc, avand in mijlocul lor,cercul infatisarilor din piatra, care aveau in mijloc statuia zeitei.
strainii, cand vazura aceasta miscare, nu au facut decat sa se stranga in mijlocul cercului format de statui, in apropierea statuiei zeitei, prosternandu-se la picioarele acesteia si ingaimand iarasi suieraturile lor, de aceasta data impreuna ca la un fel de unison.
anna asculta si intelese ca zeita le era intr-un fel cunoscuta si acolo ei gasisera protectie si siguranta in fata acesteti situatii.
zambi uosr atunci cand ceilalti se uitau catre el inspaimantati, continuand sa ” cante” in limba lor ceva.
zambetul ii facu sa se opreasca si sa se ridice usor si sa vina catre preot.
se apropiara si in acest timp vanatorii ridicara sulitele sa apere pe anna.
el le fau semn ca nu este problema de aparare.
strainii venira incet, cu grija pana aproape de anna.
se aplecara asa cum face un animal in fata sefului haitei, animalului alfa intre ei.
ramasera astfel pana cand anna le zise scurt” anna”
nu intelesera nimic dar efectul fu ca se ridicara incet uitandu-se fix in ochii lui.
era o mare problema: cum sa se inteleaga?
era marea problema alui anna.lasara toate sulitele si celelalte arme pe care le aveau jos. vanatorii le luara imediat sa le studieze.
erau mai ascutite. unul chiar se sperie cand se taie in palma, de la muchia unui fel de pumnal. ei nu aveau pumnale. un fel de bat mic scurt cam cat o palma, cu o piatra neagra stralucitoare, ascutita, lunga cam de doua palme, la capat, prinsa cu ceva fasii din piele de animal.
vanatorii erau deja uimiti de aceste arme. pietrele pe care le ciopleau ei erau galbene ca nisipul.
ale strainilor erau negre.
si apoi sulitele astea foarte scurte, ce faceau oare cu ele, caci nu te puteai apropia de animal la asa o distanta mica. te-ar fi omorat, era prima lectie pe care o invatasera inca de mici, pastrarea distantei.
anna ramase ganditor, scrutandu-i atent pe straini. cum sa vorbeasca cu ei.
trimise pe unul dintre baietii tineri sa aduca apa.
cand strainii vazura apa, ochii le sticlira. anna le dadau apa zicandu-le scurt:
„apa”
baura cu nesat toata apa si le mai adusera inca data. anna repeta: „apa”
atunci unul dintre ei zise aratand catre preot: „anna”.
iar apoi aratand catre apa: ” apa”
spusese stricat insa cu o voce puternica, astfel incat toti il auzira.
atunci anna intelese ce trebuia sa faca.
strainul dupa ce repeta aratand spre anna:” anna” si iarasi catre apa: „apa” arata inspre el si zise:” naki”
anna arata inspre el si zise:”anna”. apoi catre strain si zise:” naki”
naki isi arata dantura in semn ca intelege si se uita la ceilalti si zise aratand cu mana circular catre ceilalti straini:”naki”
– anna arata cu mana la fel circular catre ai lui si zise scurt: „tribul”
strainul naki facu aunci un lucru extraordinar. aratand cu mana spre anna zise:”anna”, apoi cu mana catre ceilalti vanatori zicand:”tribul”, iar la urma catre ai lui zicand:”naki” si spre el repetand:”naki”
anna fu uimit de intelegerea strainului si inaintand catre el ii arata zeita zicand: „mama”
celalalt ingenunche , mai mult trantaindu-se in praf in fata statuiei zeitei zicand:” mama”
……intalnirea avusese loc. nu mai erau singuri. nici unii nici ceilalti……
atunci cand intalnim un altul, un necunoscut, avem tendinta de a ne striga mai intai numele. apoi neamul. apoi mama.
asa o fi la toti ceilalti? la acestia asa era………
rassvan 