avea multe seminte adunate. langa templu se adunasera animale care traiau din bogatia asta de ierburi rasarite din semintele pe care anna le punea in pamant, nestiind ce sa faca mai departe cu ele. le aduna, la tinea pana cand le venea timpul si iarasi le arunca in pamant. o stare de neputinta il facea cateodata sa gandeasca la intreruperea acestie miscari legate de seminte. il tinea promisiunea facuta batranului ca va dezlega profetia zeitei. si pe de alta parte si el credea in aceasta profetie. numai vazand cum animalele acelea stateau si veneau langa templu, incepu sa inteleaga ca exista un rost al acestora. al punerii semintelor in pamant. al venirii animalelor.
templul se construia inca.tinerii invatasera sa ciopleasca pietrele care intrau in peretii templului. templul avea deja acuma doua curti concentrice si incepuse construirea unui fel de tunel care sa duca catre locul unde se repeta cu fiecare rasarit se soare, miracolul inceputului.
naki aveau si ei grija impreuna cu anna de zeita lor.
anna era acum preotul tuturor. insa nu mai avea in multe momente , inspiratia care-l adusese aici. batranii parca ramasesera muti. nu stia ce sa faca pentru a le putea cere sfatul. dormise multe nopti in mijlocul lor. poate ca atat ii era dat lui sa inplineasca. batranul vanator dinaintea sa asa ii daduse de inteles, ca va construi templul in mare parte si ca va trece sarcinile mai departe unui altuia. facuse deja mult mai mult. avea un templu care era o constructie cum nu se mai facuse inaintea sa. naki erau o populatie care se stabilise langa ai sai, marind in acest mod populatia care strajuia templul. erau acum ca doua triburi. avea in templu o zeita de la acestia. care era pusa la mare cinste. naki adusesera pietrele cele negre, dure, ii invatasera sa foloseasca sulitele cele mici, sa nu omoare femelele ci doar masculii mai ales.primise profetia zeitei celei enigmatice, aeasta cu semintele, insa nu o deslusea………….
se facu seara. se culca langa zeita mama a celorlalti, vrand sa stea cat putea de treaz langa un foc , poate auzea sau vedea ceva din acea parte.
luminile flacaruilor jucau umbrele celor plecati si facea statuia zeitei parca sa se miste
aceasta imagine ii capta toata atentia, ramanand parca adormit, in mod ciudat cu ochii deschisi. batranul ii spusese ca cei plecati vorbesc cu el in somn, atunci cand ii trimit vise. acum insa anna nu dorma. se uita tinta , golit de orice gandire, la flacarile care jucau misterios pe tot ceea ce le inconjura. jocul acesta al flacarilor il absorbi de la orice alta participare. intelegere. atentie. era tintit acolo. parca vrajit, puse mana pe niste paie dintr-acelea care ramaneau dupa ce iarba cultivata se scutura de seminte, si le arunca in foc,. parca prinzand viata, dintr-o data trosniturile, limbile de foc, scanteile facute , ii adusera aminte intr-un mod straniu, de ritualul de rasarit, de ritualul de inceput. parca aceste scantei facute de paiele aruncate in foc, aveau ceva din stropii de apa aurie care inundau orizontul in fiecare dimineata, cand el facea ritualul mostenit de la cel dinaintea sa.
mai arunca cateva paie. se petrecu acelasi lucru. arderea lasa un miros placut, nu asa de innecacios ca cel pe care-l faceau crengile mai groase. si paiele ardeau mai jucaus. se termina spectacolul repede, ca si cel de la ritualul de dimineata. scanteile efemere erau in sine un spectacol. repeta de cateva ori acest gest, urmarind cu atentie ce se intampla. paiele insa se terminara. se duse acolo unde pusese semintele pentru urmatoarea ingropare, lua o mana si venind catre foc, arunca cateva dintre ele. nu facuae scantei. dupa un timp scurt pocnira inauntrul focului, lasand sa vina catre el un miros aparte. parca era un miros care aducea aminte de soare. nu era inecacios. zeita privea tacuta acest joc al lui anna. toti cei plecati stateau foarte atenti la ceea ce facea
anna acolo. parca voiau sa ghiceasca ce incuiase zeita in profetie, vrand astfel sa-l ajute pe anna. intr-un mod ciudat, anna intelese aceasta,. intelese ca acest joc al sau era urmarit nu numai de el si de cele cateva animalute, acelea care strangeau iarba asta de pe camp si-si hraneau copii cu semintele ei. intelese parca intr-o strafulgerare scena:
zeita era tacuta, vrand sa vada intelepciunea lui anna. parca voia sa spuna ca desi el o acceptase pe ea , ea inca nu-l acceptase pe el ca oficiant.
nu-i vorbise niciodata. era demna si tacuta, simtindu-se parca singura, neavand cu cine vorbi. ultimile vorbe aflate erau cele ale batranului naki, care acum plecase.
mai simtea si apropierea batranilor lui, care voiau sa-l ajute. sa-l ajute sa o cucereasca pe zeita. acum intelese despre ce era vorba. zeita nu-i va vorbi pana cand nu-l va accepta. faptul ca era pusa in mijlocul celor plecati, in mijlocul templului, nu era pentru ea important. faptul ca nu-si putea ghida preotul era mai important. si zeita stia atatea.
intuia ca se intampla ceva care este greu pentru el de inteles. lasa sa treaca momentul, promitandu-si ceva incerca iarasi acest ” nou ritual”
adormi langa cei care-l privisera in tot acest timp. in somn, zeita, care parca incepuse sa se miste, se uita cu niste ochi de data asta inviati, catre el, in timp ce el arunca in foc paiele. scanteile parca o faceau sa zambeasca. parca chiar ar fi vrut sa-i spuna ceva…. poate…… poate ca focul acesat cu scantei este ceea ce ei ii trebuie pentru a da preotului profetiile sale.
iarasi se facu dimineata si anna se trezi asudat, grabindu-se catre ritualul sau, acuma parte a vietii sale. cativa tineri erau deja in locurile stiute, il asteptau. baga mainile in apa care inca era neagra ca noaptea, isi uda capul caci era foarte cald si se duse sa-si ia locul. se uita catre locul unde fusese focul acum putina vreme. unde aruncase semintele si paiele,. acum totul era stins.
” unde esti? unde sunt? cine esti? unde mergem? cine suntem? ne auzi tu oare? suntem fiii tai. cei care au plecat sunt cu tine?………trimite-mi un semn cu profetia zeitei…….”
se auzi anna intonand, si se surprinse instantaneu inghetandu-i vocea.
incalcase ritualul mostenit……
ceruse ceva care nu era parte din ceea ce trebuia zis , cantat dimineata la rasarit……… merse mai departe, vrajit de splendoarea apei care impreunandu-se cu soarele, dadea spectacolul inceputului…. dadea promisiunea unei noi zile.
se retrase dupa asta imediat, vrand sa inteleaga ce facuse………
ceruse in ritual ceva. soarelui. apei. stropilor a caror viata incepea si se sfarsea inainte de a si-o fi consumat-o…………. anna ramase aproape toata ziua urmarind animalele care erau langa templu.
intre ele , unele care erau mari si care pareau blande. erau cele mai cautate de pradatori. doar apropierea de templu si faputl ca pradatorii stiau ca acolo sunt vanatorii, le ferea de a fi ucise si mancate……. oare daca preadatorilor le plac aceste animale, tribul nu ar putea manca aceste animale care nu trebuie vanate? care stau langa templu si mananca iarba asta pusa in pamant de noi? si toata cealalta iarba?
cine stie la ce s-ar mai fi gandit anna, gandurile zburau prin creier. seara isi aduse langa statuia zeitei paiele de peste zi, si incepu sa aduce cele necesare pentru foc. striga dupa tineri sa vina sa stea cu el.
„azi vor manca seara in templu” ……. inca un lucru nefacut pana acum…
rassvan 